Search here...
TOP
Lifestyle

Despre cariera si viata de familie. Interviu cu Mihaela Chita, pilot de aeronave

Acum aproape 5 ani, cand Alex avea cateva luni si eu traversam orasul impreuna cu el pe la diferiti clienti sau evenimente, un sofer de taxi mi-a servit o replica memorabila: „Femeia cu copil mic nu poate face NIMIC”.

Privind inapoi mi se pare chiar amuzanta afirmatia lui, atunci insa m-a umplut de suparare si eram gata sa ii spun sa opreasca masina. Acum imi dau seama ca era doar ignorant si ca probabil nu a avut in jurul lui exemple de femei puternice, capabile sa mute muntii din loc, chiar si cu un copil mic langa ele.

Ma intreb acum ce parere ar fi avut daca i-as fi povestit despre Mihaela, sotie, mama de doi copii superbi de 5 si 2 ani si pilot de aeronave, ce piloteaza chiar una dintre cele mai mari aeronave din lume, Boeing 777.

Am cunoscut-o pe Mihaela in ultimele zile de vacanta si relaxare in Seychelles. Noi ne faceam curaj sa ne facem bagajele, familia ei inca se bucura de soare si piscina. Ne intalnim deseori cu romani in vacanta, dar intalnirea aceasta a fost diferita pentru ca Mihaela are un baietel de varsta lui Alex al nostru si intre cei doi nazdravani s-a legat rapid o legatura puternica. In cele doua zile cat ne-am intersectat la resortul din Seychelles baietii s-au distrat impreuna la piscina, la kids club si adultii au povestit despre vacante. In ultima zi am ajuns si la subiectul ocupatiilor noastre. Stiam ca ei locuiesc in Dubai si mi-am imaginat ca Mihaela este in pauza de crestere copil pentru ca are si o fetita de un an si jumatate. Ei bine, am ramas cu totii masca atunci cand am aflat ca Mihaela este pilot de aeronave si piloteaza Boeing 777. In ochii lui Alex, dar mai ales in ai mei, s-a transformat rapid in „wonder woman”. Si daca Alex era vrajit de faptul ca Mihaela chiar pilota un avion de mari dimensiuni, eu eram fascinata de faptul ca nimic din atitudinea de „pilot” nu se transfera in viata de familie. Era o mama blanda, buna, feminina, ca toate mamele.

M-a fascinat atat de tare povestea ei, incat doua luni mai tarziu am rugat-o sa facem un interviu pentru blogul meu. A iesit o intreaga poveste de viata, dar sper sa va inspire. Pe de o parte sper sa va inspire curajul ei de a se avanta intr-o lume predominant masculina, intr-o meserie in care doar 5% sunt femei, pe de alta parte de a reusi sa pastreze in echilibru viata de familie si cariera.

1. Cum te-ai decis sa devii pilot?

Eram in clasa a 11-a cand o cunostinta de-a surorii mele a fost admisa la Academia Romana de Aviatie si mi s-a parut ceva wow, intrucat nu mai auzisem pana atunci de aceasta oportunitate. Tatal ei a fost pilot si asta a facut-o sa fie fascinata de zbor. Astfel, ea a devenit sursa mea de inspiratie, mereu am admirat-o si intre timp am ajuns sa legam o prietenie foarte frumoasa. Matematica si fizica erau punctele mele forte si am inceput sa ma pregatesc intens pentru examenele de admitere la Academie dupa absolvirea liceului. Examenele au constat in matematica, fizica, engleza si geografie. Toti mi-au spus ca n-am nici o sansa, ca e numai pe pile…eu neavand pe nimeni din aviatie in familie. Atunci cand le-am spus alor mei ca vreau sa ma fac pilot, toata lumea a zis: „Ah, dar ce ti-a venit? Dar de unde?”, iar eu le-am spus ca as vrea sa incerc. Prima oara am picat examenul de admitere pentru ca am luat 7.25 la fizica si trebuia sa ai minim 7.50. Nota 7.50 este considerata nota de promovare la orice examen dai in aviatie, nu 5 ca in orice alt domeniu. Si am picat. Apoi am dat examen la ASE unde am fost admisa la facultatea de Relatii Economice Internationale. Deoarece am ramas cu microbul aviatiei, am hotarat sa fac cursurile de insotitoare de bord. M-am apucat in acea iarna de aceste cursuri care au durat 3 luni de zile. Au fost destul de grele si sincer nu ma asteptam sa fie asa. Toata lumea are o impresie superficiala despre stewardese, dar in realitate trebuie sa cunosti notiuni generale despre aviatie, legislatie, proceduri in caz de foc, fum si depresurizare, meteorologie, aspecte aeromedicale si acordare de prim ajutor, iar cursurile sunt foarte intense. Chiar am invatat mai mult decat am invatat pentru Bac, pentru ca este o perioada scurta de timp si trebuie sa asimilezi foarte multe informatii de care nu ai mai auzit pana atunci. Am terminat in primavara cursurile de stewardesa, dupa care am dat examen si am fost angajata ca stewardesa.

La scurt timp dupa angajare, compania a anuntat ca va scoate 10 locuri cu bursa pentru piloti. Aveam la dispozitie doar o saptamana sa imi depun dosarul si sa ma pregatesc pentru examen. In saptamana aceea l-am sunat pe profesorul cu care ma pregatisem la matematica si la fizica si am repetat toata materia zi si noapte. La admitere s-au inscris 120 de oameni pe 10 locuri. Prima proba a constat intr-un examen medical care iti acorda aptitudinea de zbor, acesta fiind si una dintre cele mai dificile probe, intrucat nu te poti pregati cu adevarat. Din 120 de candidati doar 40 au obtinut licenta medicala. Au urmat probele de matematica si fizica si din 40 am ramas 22. Apoi a urmat examenele de engleza si geografie.

Dupa aceste examene s-au afisat rezultatele finale si m-am bucurat sa fiu admisa pe locul doi din cei 10. Am fost super fericita!

2. Care este cel mai frumos lucru al carierei tale?

Nu pot sa zic ca exista un lucru care este cel mai frumos, au fost foarte multe lucruri frumoase de-a lungul carierei mele. Imi aduc aminte primul zbor, cand am zburat prima oara singura, cand am promovat pe pozitia de comandant de aeronava la 26 de ani, cand am fost acceptata la cea mai mare companie de linie din Orientul Mijlociu. Au fost foarte multe momente cand mi s-a parut „Wow, acesta este cel mai minunat lucru care mi se putea intampla in cariera!”. Pot spune ca ceea ce imi place cel mai mult la aceasta meserie este faptul ca nu fac acelasi lucru in fiecare zi, ca mereu ai alta cursa, vremea e diferita de fiecare data, zbori cu alt echipaj, alta destinatie. Este o meserie foarte grea pentru ca trebuie sa te pregatesti continuu, trebuie sa fii la curent cu ceea ce se intampla in domeniu, cu manualele companiei, cu procedurile avionului si esti examinat la fiecare sase luni prin testari teoretice si practice (i.e. simulator si zboruri de control).

In plus, ai sansa sa vezi foarte multe locuri frumoase. Apuci sa vezi lucruri pe care oamenii in orice alta meserie nu ar avea ocazia: rasaritul si apusul soarelui de la 10.000 de metri inaltime, Polul Nord si Aurora Boreala, muntii Himalaya la 2000 de metri deasupra celor mai inalte varfuri din lume. Este o senzatie extraordinara si, in momentul acela, imi dau seama cat de speciala e meseria si cat de norocoasa sunt ca am avut ocazia sa traiesc asemenea experiente. De asemenea, ajung sa vad destinatii de pe tot globul, datorita faptului ca lucrez la una dintre cele mai mari companii din lume, care opereaza zboruri pe toate continentele.

3. Care este cel mai dificil lucru al carierei tale?

Nu as putea sa raspund la aceasta intrebare printr-un singur exemplu, deoarece depinde in ce moment al carierei m-am aflat.

De exemplu, cand zburam un avion de mici dimensiuni, caci cu acesta am inceput, era foarte greu faptul ca faceam foarte multe zboruri intr-o singura zi. Media era de 4-5 aterizari si decolari intr-o zi, zburam pe distante scurte si se intampla sa am furtuna pe tot parcursul zborului, ceea ce insemna ca nu ma puteam relaxa nicio secunda, eram cu ochii tot timpul pe radar, aveam aterizari si decolari cu vant sau ploaie si era un stres continuu.

Acum, cand zbor pe Boeing 777, cel mai dificil lucru mi se pare operarea pe timp de noapte si faptul ca traversez foarte multe meridiane respectiv fusuri orare. De exemplu, la un zbor catre Australia, decolezi la 7 dimineata iar dupa 13 ore de zbor, aterizezi la 6 dimineata ora locala, iar organismul nu se poate adapta usor la aceste schimbari frecvente de fus orar. Cel mai dificil lucru este cand ma intorc acasa dintr-o cursa la 6 dimineata, deoarece copiii nu inteleg faptul ca eu am zburat toata noaptea si am nevoie de odihna. Lipsa somnului cred ca a fost cel mai dificil lucru la care a trebuit sa ma adaptez. Restul de provocari de care ai parte precum evitarea furtunilor, aterizarea in conditii de ninsoare sau ceata, proceduri speciale pe care trebuie sa le inveti, ajungi sa le stapanesti odata cu acumularea unei experiente vaste de zbor.

De multe ori oamenii nu realizeaza cat de dificila este meseria de pilot, faptul ca trebuie sa te adaptezi tot timpul la un nou fus orar, la schimbarile climatice, diferentele de temperatura si presiune din zbor, responsabilitatea pe care o ai fata de cei peste 400 de pasageri si stresul zborului in tot ceea ce implica acesta.

4. Citeam zilele trecute o statistica foarte interesanta. 5% din totalul pilotilor la nivel mondial sunt femei si doar 1,42% dintre capitanii de aviatie sunt femei. Cum este sa fii parte dintr-un domeniu puternic masculin?

Oricat ar incerca companiile sa angajeze mai multe femei, oricat ar promova acest lucru, este un procent care s-a schimbat foarte putin in ultimii ani. Si eu de cate ori am avut ocazia am promovat cariera in aviatie fetelor din scolile si liceele din Romania.

E doar o idee preconceputa ca fetele nu pot sa zboare sau ca nu sunt la fel de bune. Nu exista asa ceva. Avionul nu stie daca esti fata sau baiat in spatele mansei. Daca inveti, te concentrezi, ai aptitudinile respective, este la fel ca orice alta meserie. Tine foarte mult de abilitati si de determinare.

O femeie nu ar trebui sa se gandeasca ca aceasta meserie o va impiedica sa aiba o familie sau orice altceva si-ar dori. Intr-adevar, cum sunt si doctorii care sunt de garda nopti intregi, sunt anumite parti negative, dar sunt si foarte multe lucruri pozitive care iti aduc satisfactie. Daca iti doresti si muncesti pentru lucrul acesta, e nemaipomenit, eu nu as face nimic altceva si sper sa nu fiu nevoita sa fac altceva. Aviatia mi se pare un domeniu extraordinar.

Aviatia este un domeniu predominant masculin, asa ca as minti daca as spune ca nu m-am simtit discriminata niciodata. Atat eu, cat si alte fete din acest domeniu am avut momente in care ni s-a sugerat ca lucrurile ar fi stat altfel daca eram baieti, dar asta nu face decat sa te intareasca si sa devii mai buna decat ai fi fost in mod normal, tocmai pentru a evita aceste comparatii. Pentru ca daca ai gresi ceva sau n-ai face la fel de bine, ar fi pus in seama faptului ca esti femeie. Lucrul acesta nu m-a facut decat sa-mi doresc sa fiu mai buna si sa nu le dau niciodata celorlalti posibilitatea de a spune ceva rau la adresa mea. Nu stiu cat am reusit, dar am incercat.

Dar cred ca asa este in orice domeniu (e.g. doctori, pompieri, politisti), intotdeauna va exista cineva care va juca cartea „Esti femeie si nu poti sa faci un anumit lucru la fel de bine ca un barbat.”

5. Cum ai reusit sa pastrezi echilibrul intre viata de familie si cea profesionala?

Eu am avut noroc in ceea ce priveste viata de familie. Am langa mine un sot care ma completeaza si ma sustine extraordinar, fara el nu as fi putut sa fac tot ce am facut pana in ziua de azi. Cred ca este foarte important sa ai persoana potrivita alaturi si sa ai un sistem de suport foarte bun. Pentru ca este imposibil sa le faci pe toate de una singura. Eu sunt de parere ca nu este necesar sa fii cea mai buna gospodina, cea mai buna mama, cea mai buna in tot ceea ce tine viata de femeie. Am incercat sa fac cate putin din fiecare sau sa deleg anumite lucruri, ca un bun manager ce am invatat sa fiu: sa ai si o doamna la curatenie, o bunica sau bona care sa te ajute cu copiii si cu tot ceea ce tine de treburile casnice. Unde nu te poate ajuta nimeni este in cariera si aceea depinde numai de tine.

Asta cred ca ar fi cheia succesului, sa te dedici foarte mult familiei si carierei. Eu cand sunt acasa ma dedic copiilor si sotului, incercam sa facem cat mai multe lucruri impreuna.

6. Cum a fost pauza de crestere copil din punctul de vedere al job-ului? Cate luni ai decis sa nu te urci la mansa?

La primul copil, m-am oprit din activitate cand eram insarcinata in 4 luni si m-am intors la munca atunci cand baiatul avea 3 luni. A fost o alegere personala, ca orice mama aveam dreptul sa stau 2 ani acasa, conform legislatiei din Romania. Am ramas insarcinata la putin timp dupa ce am iesit comandant si am considerat ca este foarte important sa ma intorc mai repede, intrucat responsabilitatea pe care o aveam in avion era mai mare. Meseria de pilot tine foarte mult de abilitatile de indemanare, pe care ti le pierzi si cand mergi intr-un concediu mai indelungat, dar dupa 8 luni de pauza. Este destul de greu. As minti sa spun ca nu mi-a fost greu cand m-am intors, dar nu este un lucru pe care nu poti sa-l faci. Cu mai mult efort si mai multa concentrare se poate.

La cel de-al doilea copil, mi-am oprit activitatea cand eram insarcinata in 3 luni si m-am reintors la munca dupa doar 6 saptamani de la nastere deoarece primisem o oferta de angajare de la compania visurilor mele. Pe fetita nu am putut sa o alaptez pentru ca a trebuit sa fac niste vaccinuri care erau obligatorii pentru compania respectiva, ceea ce intr-un fel mi-a usurat tranzitia inapoi la munca, intrucat nu depindea copilul exclusiv de mine. Faptul ca am inceput cu un training a insemnat ca am avut doar cursuri in prima perioada si mi-a fost mult mai bine, fiind bebelus, a dormit mai mult timp si eu am putut sa ma concentrez mai bine. De asemenea, am avut un sistem de suport foarte bun. Am avut-o pe mama, pe sotul, o prietena foarte buna de-ale mamei care a stat cu noi primele 3 luni si m-a ajutat enorm.

E foarte, foarte important sa aiba cine sa te ajute, pentru ca daca nu ai, ajungi sa te extenuezi dorindu-ti sa fii o mama buna. Insa nu poti sa le faci pe toate, pentru ca cedezi psihic, iar in meseria aceasta psihicul este foarte important. 

7. Cum reusesti sa lasi uniforma in aeronava, iar acasa sa fii „mama” si „sotie”?

Cum pun uniforma pe mine, devin foarte serioasa si ma concentrez la ce am de facut. Ma conectez 100% la job si ma deconectez de la viata de acasa. Mi s-a intamplat de foarte multe ori sa merg in cursa avand copiii bolnavi acasa, dar trebuie sa inveti sa te deconectezi. Avand siguranta ca ii lasi cu cineva in care ai incredere, poti sa te concentrezi la munca ta de care depind sute de oameni. Este foarte important sa constientizezi responsabilitatea pe care o ai, iar lucrul acesta te ajuta sa fii un bun profesionist.

La fel procedez si atunci cand ma intorc acasa, pentru ca ma deconectez cu totul de la munca. Spre deosebire de alte meserii, eu cand sunt libera chiar sunt libera: nu am mailuri la care sa raspund, nu am mesaje. Sunt dedicata mie si familiei in timpul liber. Ceea ce este un lucru foarte important. Ma uit la sotul meu care este manager intr-o multinationala si imi zice ca exista momente cand trebuie sa raspunda urgent la mailuri, mesaje sau sa vorbeasca la telefon. Intr-adevar, cand sunt plecata, sunt plecata mai mult timp, insa cand sunt acasa, sunt 100% acasa. 

8. Ai avut momente in care ai vrut sa renunti la job, in care ai simtit ca „ratezi” lucruri acasa?

Nu am avut niciodata un moment in care sa zic ca renunt la job pentru ca am ratat ceva acasa. Sunt foarte multe lucruri pe care le „ratez”, insa am incercat mereu sa fiu acolo unde e nevoie la lucrurile importante. Iti poti face cerere pentru zile libere, pentru concediu, astfel incat sa nu ratezi lucrurile importante. Este adevarat ca am mai ratat o zi de nastere, nu poti sa fii liber in fiecare weekend sa mergi cu copiii la dans sau la inot. Trebuie sa existe un echilibru, atata timp cat esti fericita si implinita la job, esti o mama minunata si in familie. Daca esti stresata si nefericita din cauza jobului, lucrul acesta se va rasfrange si asupra vietii de familie.

9. Ce spun copiii despre meseria ta? Au zburat vreodata cu tine la mansa?

Alex, baiatul nostru cel mare, are 5 ani si jumatate si este foarte incantat. Are impresia ca numai fetele sunt piloti pentru ca am multe prietene care practica aceeasi meserie. La unul dintre primele lui zboruri a fost surprins sa vada la mansa barbati si mi-a spus: „A, si baietii pot fi piloti.”. Un alt moment amuzant a fost cand l-am intrebat „Ce crezi ca face mami la munca?” si mi-a raspuns „Mami se duce la aeroport, zboara cu avionul si se duce la hotel.” Asta este parerea lui despre ce face mama lui. Se intristeaza cand plec, ma intreaba cand vin si bineinteles „Ce imi aduci cadou?”. Cateodata primeste ceva, alteori nu. Cred ca si el s-a obisnuit, stie ca fiecare are jobul lui: el merge la scoala, mami si tati merg la serviciu. Iar Anastasia este inca mica, are 1 an si jumatate. Nu realizeaza inca ce se intampla. Avand-o pe bunica aproape, nu au avut momente in care sa ramana singuri, deci cred ca resimt mai putin plecarea mea.

10. Ce spun copiii despre faptul ca esti mai mult acasa in perioada asta?

Eu nu am stat numai acasa in perioada aceasta, am avut zboruri cargo. Intr-adevar, am zburat ceva mai putin, cam la jumatate decat in mod normal. Intr-o luna zbor, in medie, 5-6 curse si acum am zburat 2-3 curse. Sunt incantati ca stau cu mami si tati, dar lui Alex ii lipseste scoala, socializarea cu ceilalti copii. Se bucura pentru ca facem multe lucruri impreuna: am gatit, am pictat, am citit carti, ne-am uitat la filme. Vom vedea cand va inceape scoala, daca va resimti vreo diferenta. Este foarte implicat la scoala, ii place foarte mult. Se trezea in fiecare dimineata si astepta autobuzul foarte incantat, ceea ce ma bucura.


Mihaela este dovada vie ca poti avea un job intens, o cariera solicitanta si o familie frumoasa. Avem foarte lucruri de invatat din experienta ei si sper ca o sa va inspire sa va urmati pasiunea si sa nu va temeti ca un job important v-ar putea periclita familia.

In loc de concluzie as vrea sa va las 3 lucruri pe care le-am invatat din experienta Mihaelei:

1. Nu incerca sa le faci pe toate singura

Indiferent de meseria pe care o ai, daca alegi sa revii la munca imediat dupa nastere, daca stai doi ani cu cel mic acasa sau daca esti o mama casnica, e important sa inveti sa ceri ajutor pentru acele lucruri mai putin importante. Sot, bona, bunici, prieteni, invata sa le ceri ajutorul.

2. Defineste-ti clar ceea ce iti doresti

Este dificil sa porti greutatea unei familii perfecte, a unei cariere de succes si sa fii si o femeie admirata. Este aproape imposibil sa faci totul impecabil, sa nu esuezi macar intr-o mica masura. Din acest motiv cred ca este esential sa definim ceea ce ne dorim: cariera, familie, viata sociala si daca vrem mai mult de un lucru, sa ne obisnuim cu ideea ca va trebui sa renuntam la mici lucruri, sa nu mai punem atata presiune pe noi si sa fim fericite cu ceea ce reusim sa facem. Mihaela imi spunea la un moment dat ca prefera sa regrete ca a facut un lucru, decat ca nu l-a facut deloc. Si cred ca mamele se confrunta deseori cu o tona de regrete: daca aleg sa stea cu copiii, regreta ca au renuntat la cariera, daca revin la job imediat dupa nastere, regreta ca nu petrec suficient timp cu copiii. Mie mi se intampla asta in calatorii: daca merg cu copiii, regret ca nu am timp 1:1 cu Razvan, daca ii las acasa, imi este dor tot timpul de ei. Ei bine, propun sa incetam cu treaba asta cu regretele si cu presiunea inutila pusa pe noi.

3. Bucura-te de lucruri marunte

De cand am copii apreciez mult mai mult lucrurile pe care inainte nici nu le bagam in seama: cafeaua pe balcon la 6 dimineata, cand toata casa e scufundata in liniste, cele 5 minute de liniste pe un zbor, in care copiii se joaca frumos si par ca nu au nevoie de asistenta noastra, un film vazut pe bucatele. Avem zeci de micro-motive de bucurie in fiecare zi si tot ce trebuie sa facem este sa le constientizam.

«

4 COMMENTS

  • Rucsandra Mihai

    Foarte frumos articol! Ma bucur sa o revad pe Mihaela, am avut ocazia sa zburam impreuna, lucrand pentru aceeasi companie aeriana! Am zburat cu ea la Tarom si am avut-o colega atat ca stewardesa, cat si ca pilot! Felicitari pentru o catriera frumoasa si cer senin mereu! te imbratisez cu drag, Mihaela!
    Rucsandra Mihai

  • Adriana

    Respect

  • Ruxandra O.

    Foarte inspirationala poveste de viata!

  • Corina

    Interesant articolul!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Follow @andrapascu

This error message is only visible to WordPress admins

Error: API requests are being delayed. New posts will not be retrieved.

There may be an issue with the Instagram access token that you are using. Your server might also be unable to connect to Instagram at this time.

Error: API requests are being delayed for this account. New posts will not be retrieved.

There may be an issue with the Instagram access token that you are using. Your server might also be unable to connect to Instagram at this time.