Search here...
TOP
Lifestyle Parenting

5 concluzii dupa primii 5 ani de mamicenie

Acum 5 ani, ziua de 1 mai si-a schimbat complet insemnatatea pentru noi. Este ziua in care s-a nascut Alex, primul nostru baietel, copilul care ne-a invatat sa fim parinti si care a stiut mereu sa ne ghideze sa facem ce este mai bine. Ma gandesc de ceva timp la aceasta aniversare ca fiind aniversarea mea, pentru ca a avea un copil este o calatorie pe care nu o poti planifica in niciun fel. Care te surprinde, te face sa uiti tot ce stiai pana in acel moment si sa te reconstruiesti intr-o cu totul alta persoana. Te face mai puternic decat credeai ca poti fi, dar si mai constient de cat de important esti.

Cand Alex era bebelus ma gandeam mereu ca imi doresc sa creasca, sa pot purta o conversatie cu el, sa inteleaga anumite lucruri, sa nu mai fie 100% dependent de mine. Pe masura ce toate lucrurile acestea s-au intamplat, pe mine m-a cuprins nostalgia ca nu va mai fi niciodata bebelus, il rog sa ma lase sa il mai car in brate, il tin ca pe un bebelus, desi el se zbate ca o caracatita.

Ca sa marchez cumva ziua aceasta, vreau sa las aici cateva lucruri care m-au schimbat in acesti 5 ani.

1. Lipsa somnului si oboseala fac parte din kitul de initiere in parinteala

Am fost mereu o persoana matinala si activa in prima parte a zilei, dar programul de somn al nou nascutului poate pune capac oricarui parinte la inceput de drum. Am bifat de toate: dormit in sezut, facut kilometri prin casa cu bebelusul in brate, cantat „Un elefant se legana” pana ajungeam la -100 si cu timpul m-am adaptat la programul de somn al bebelusilor. Am 5 ani de antrenament continuu si inca sar in picioare cand aud si cel mai mic fosnet in camera baietilor.

2. Nu ii putem salva pe copii de propriile lectii de viata.

Este ok sa le lasati copiilor timp si spatiu sa exploreze pe cont propriu, sa le lasati sansa sa faca si mici prostioare. Eu am invatat asta de abia la cel de-al doilea copil, insa observ diferenta dintre frati: unul sufla si in iaurt, unul si-l toarna in cap.

3. Nu este infricosator ca cineva sa depinda de tine 100%.

In primele saptamani impreuna cu Alex nu ma gandeam decat la faptul ca puiutul acesta de om depinde in totalitate de mine: mancare, somn, baie, dar si lucruri mai profunde cum ar fi educatia lui, lucrurile pe care le asimileaza, modul in care reactioneaza in diferite situatii sunt de fapt oglindiri ale modului in care noi ne comportam cu el. Aveam senzatia ca „il stric” cu fiecare decizie. Cu timpul am inteles ca iau cele mai bune decizii in ceea ce ii priveste pe copii si sentimentul de frica s-a transformat in mandrie ca „pot sa o fac”.

4. Nu exista „mame eroine” sau „tati eroi”.

Este sintagma pe care o resping din start pentru ca promoveaza o imagine gresita a parintelii. Daca suntem parinti, nu inseamna ca avem ceva in plus, este o alegere constienta pe care am facut-o si nu suntem mai buni sau mai putin buni decat alte persoane. Nu cred in persoanele care declara ca „se sacrifica de dragul copiilor”.

5. O sa faci ceva gresit cu siguranta.

Nu cunosc parinti care fac totul perfect, nu cunosc mame care reactioneaza impecabil de fiecare data, nu cunosc tati care nu au pornirea de a se inchide intr-o camera sa vada un film fara intreruperi. Important este sa va trasati cateva reguli de viata de la care sa nu va abateti. In rest, daca copilul depaseste timpul de televizor, daca mananca desert de doua ori pe zi, daca se culca putin mai tarziu sau daca il lasati sa doarma cu voi, nu sunt greseli capitale.

Ajuta foarte mult sa nu ne mai comportam ca si cum treaba asta cu copiii ar fi o corvoada sau ca si cum noi, parintii, avem mult mai multe responsabilitati si griji spre deosebire de persoanele care inca nu au copii. Este vorba de alegeri de viata si comparatiile sunt profund gresite. Aud frecvent in perioada aceasta de izolare si de distantare sociala ca multi parinti s-au reconectat cu copiii lor. Desigur, ar putea fi valabil in cazul parintilor care nu petrec fizic mult timp cu copiii, asa cum este si cazul lui Razvan, sotul meu, insa nu vad rostul in a generaliza si a idealiza aceasta perioada in care suntem fortati sa stam cu totii in casa. Cel mult putem spune cu totii ca am cautat resurse sa ne adaptam si sa o facem mai suportabila. Dar in niciun caz nu as prezenta-o ca pe o binefacere pentru viata de familie.

Si un ultim lucru: Nu uitati sa va bucurati de copilarie impreuna cu piticii vostri!

«

»

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Follow @andrapascu

This error message is only visible to WordPress admins

Error: API requests are being delayed. New posts will not be retrieved.

There may be an issue with the Instagram access token that you are using. Your server might also be unable to connect to Instagram at this time.

Error: API requests are being delayed for this account. New posts will not be retrieved.

There may be an issue with the Instagram access token that you are using. Your server might also be unable to connect to Instagram at this time.